Înregistrarea căsătoriei

Declaraţia de căsătorie se face personal, de către viitorii soţi, în scris, la primăria locului de domiciliu sau de reşedinţă al unuia dintre viitorii soţi. Căsătoria se va încheia după 10 zile calendaristicei de la data depunerii actelor în care se cuprind atât ziua când a fost făcută declaraţia, cât şi ziua în care se oficiază căsătoria.

     Odată cu declaraţia de căsătorie, viitorii soţi prezintă următoarele acte:

          – Documentul cu care se face dovada identităţii, în original şi în copie xerox

          – Certificatul de naştere, în original şi în copie xerox

          – Certificatul medical privind starea sănătăţii, valabil 14 zile calendaristice de la data emiterii, care trebuie să conţină menţiunea expresă că persoana se poate sau nu se poate căsători;

          – Documente, în original şi în copii, traduse şi legalizate ori certificate de ofiţerul de stare civilă din care să rezulte desfacerea căsătoriei anterioare, dacă este cazul;

     În declaraţia de căsătorie, viitorii soţi vor arăta că nu există niciun impediment legal la căsătorie şi vor menţiona numele de familie pe care îl vor purta în timpul căsătoriei, conform dispoziţiilor art. 282 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, precum şi regimul matrimonial ales.

     În situaţia în care viitorii soţi stabilesc un alt regim matrimonial decât cel al comunităţii legale, vor prezenta o fotocopie a convenţiei matrimoniale, autentificată de către notarul public.

     Dovada identităţii se face cu următoarele documente:

          – Pentru cetăţenii români – buletinul de identitate, cartea de identitate provizorie sau paşaportul cetăţeanului român care are stabilit domiciliul în străinătate;

          – Pentru cetăţenii Uniunii Europene sau Spaţiului Economic European – documentul de identitate sau paşaportul emis de statul aparţinător;

          – Pentru apatrizi – paşaportul emis în baza Convenţiei privind statutul apatrizilor din anul 1954, însoţit de permisul de şedere permanentă şi temporară, după caz;

          – Pentru cetăţenii statelor terţe – paşaportul emis de statul ai căror cetăţeni sunt, în care să fie aplicată viza de intrare pe teritoriul României; viza trebuie să fie valabilă atât la data depunerii declaraţiei, cât şi la data oficierii căsătoriei;

          – Pentru cetăţenii cărora li s-a acordat o formă de protecţie în România – documentul de călătorie emis în baza Convenţiei de la Geneva din 1951 sau, după caz, documentul de călătorie pentru străinii care au obţinut protecţie subsidiară – protecţie umanitară condiţionată şi legitimaţia eliberată de O.R.I.;

          – Pentru cetăţenii solicitanţi de azil în România – paşaportul emis de statul ai căror cetăteni sunt, însoţit de documentul temporar de identitate.

     Următoarele categorii de documente nu sunt valabile pentru încheierea căsătorie pe teritoriul României:

          – documentul temporar de identitate, pentru solicitanţii de azil, care are înscrisă menţiunea „identitate declarată”;

          – documentul care face dovada statutului de tolerat;

          – decizia de returnare.

     Dovada desfacerii căsătoriei anterioare se face cu următoarele documente:

          – sentinţa de divorţ, în copie legalizată de instanţa care a pronunţat-o, rămasă definitivă;

          – certificatul de divorţ emis de birouri notariale sau primării.

     Dovada încetării căsătoriei anterioare se face cu certificatul de deces al fostului soţ, la care se anexează şi certificatul de căsătorie.

          Situaţii particulare:

          A. În cazul în care viitorii soţi sunt cetăţeni români cu domiciliu în străinătate, acestia se vor legitima cu paşaportul aflat în termenul de valabilitate, iar unul dintre viitorii soţi va prezenta şi  cartea de identitate provizorie prin care să facă dovada formei de şedere pe rază comunei Milcov.

     Când viitorii soţi au locul naşterii în România, iar din confruntarea datelor înscrise în certificatul de naştere rezultă că au intervenit modificării în statutul civil (căsătorii, divorţuri, schimbări de nume etc.), se procedează mai întâi la înscrierea pe marginea actului de naştere a menţiunilor referitoare la modificările intervenite, după care se primeşte declaraţia de căsătorie.

          B. În cazul căsătoriei unui cetăţean străin, alături de documentele enunţate anterior, este necesar să se prezinte următoarele acte:

               – dovada eliberată de misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră ale ţărilor ai căror cetăţeni sunt, din care să rezulte că sunt îndeplinite condiţiile de fond, cerute de legea lor naţională, pentru încheierea căsătoriei;

               – declaraţia autentificată de un notar public, din care să rezulte că soţul cetătean străin nu cunoaşte niciun motiv de natură legală care să împiedice încheierea căsătoriei;

               – cetăţenii statelor, cu care România a încheiat tratate, convenţii sau acorduri de asistenţă juridică în materie de stare civilă, pot prezenta în locul dovezilor emise de reprezentanţele diplomatice, documente eliberate de autorităţile competente ale statului de cetăţenie, datate recent – maximum 3 luni de la emitere-, ori care au prevăzut, în conţinut, termenul de valabilitate;

               – cetăţenii statelor care nu au misiune diplomatică ori oficiu consular acreditat în România şi care sunt în imposibilitatea de a obţine dovada, pot prezenta o declaraţie dată pe propria răspundere, autentificată de un notar public, din care să rezulte că viitorul soţ, cetăţean străin sau apatrid, nu este căsătorit şi îndeplineşte condiţiile de fond cerute de legea sa naţională pentru încheierea căsătoriei în România.

               Dacă cetăţeanul străin nu este cunoscător al limbii române, precum și în cazul în care unul sau ambii soți au handicap auditiv sau surdocecitate, se va folosi interpret autorizat sau, după caz, interpret autorizat al limbajului mimico-gestual ori al limbajului specific persoanelor cu surdocecitate, atât la depunerea actelor cât şi în ziua oficierii căsătoriei.

          Documentele prezentate de cetăţenii străini (certificatele de naştere, sentinţele de divorţ), eliberate de statele ai căror cetăţeni sunt, împreună cu traducerile (dacă nu sunt făcute în      România), vor fi legalizate, după cum urmează:

               a) Documentele eliberate de institutii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 05.10.1961 se apostilează;

               b) Documentele eliberate de statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă judiciară sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altă formalitate;

               c) Documentele care nu se regăsesc în una din situaţiile prevăzute anterior, se supralegalizează, în conformitate cu prevederile art. 72 alin. 6 din Metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă, aprobată prin H.G. nr. 64/02.03.2011, coroborate cu prevederile art. 1093 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Procedura supralegalizării documentului presupune existenţa a trei ştampile pe originalul documentului prezentat, după cum urmează: ştampila aplicată de autoritatea emitentă a actului, conform procedurii stabilite de statul de origine, ştampila misiunii diplomatice a României din statul de origine sau a misiunii diplomatice a statului de origine din România; ştampila Ministerului Afacerilor Externe din România – Direcţia Relaţii Consulare, cu sediul în Aleea Alexandru nr. 24, sector 1.

          Tipuri de documente eliberate de autorităţile locale competente, conform notificărilor primite de la reprezentanţele diplomatice străine acreditate în România:

          1. Cetăţeanul elveţian va prezenta numai un document eliberat de autorităţile elveţiene numit „Certificat de capacitate matrimonială”, apostilat conform Convenţiei de la Haga;

          2. Cetăţeanul ceh va prezenta „Certificatul de Stare Civilă”, eliberat de oficiile de stare civilă din Rep. Cehă;

          3. Cetăţenii germani fac dovada îndeplinirii condiţiilor de fond, cerute de legea lor naţională prin „Certificatul de capacitate de căsătorie” eliberat de oficiile de stare civilă din Germania, apostilat, însoţit de o traducere legalizată;

          4. Cetăţenii moldoveni vor prezenta certificatul de stare civilă emis de organele de stare civilă ale Ministerului Dezvoltării Informaţionale al Rep. Moldova sau certificatele de stare civilă emise de funcţionarii consulari ai misiunii diplomatice şi consulare ai Rep. Moldova, în colaborare cu instituţia susmenţionată;

          5. Cetăţenii Ucrainei prezintă o declaraţie pe proprie răspundere, legalizată de către reprezentantul diplomatic, oficiul consular al Ucrainei sau notar, prin care se confirm că persoana în cauză nu este căsătorită;

          6. Cetăţenii olandezii care fac dovada şederii pe teritoriul României cu un document emis de către Oficiul Român pentru Imigrări, vor depune la dosarul de căsătorie declaraţie notarială pe propria răspundere, din care să rezulte că nu au o altă căsătorie încheiată şi nedesfăcută;

          7. Cetăţenii din Bosnia şi Herţegovina, vor prezenta certificatul de cutumă eliberat de autorităţile locale;

          8. Cetăţenii israelieni vor prezenta extrasul de înregistrare de stare civilă sau extrasul din evidenţele populaţiei, ambele fiind eliberate de Ministerul de Interne.

Sari la conținut